Argument

Nimeni nu stie ce limbă vom vorbi după oficializarea nimicului 

Richard Wagner

În era rețelelor populare la care poate participa oricine, dominate de elemente audiovizuale scurte și de cele mai multe ori doar hazlii (aici intervine gustul fiecăruia), cine se mai încumetă să salveze magia cuvântului fără de care literatura ramâne un exercițiu steril?

Cum să-i alegi pe cei care susțin că se încumetă? Dintre începătorii care au mintea proaspătă? Dintre cei experimentați care aduc experiența care cuprinde atât succesul cât și eșecul și eventual ceva nostalgie pentru vremurile „mai bune”?

Să organizezi un sondaj? Cât de vizibil va fi el, încât rezultatele sondajului să fie edificatoare?

Ce urmăresc cei care se îndeletnicesc cu scrisul? Știm doar ce nu urmăresc: să câștige bani din asta. Nu mai întreb dacă așa ceva e normal. Întreb doar: dacă nu câștigi bani, ba uneori îi cheltui, ce te pune în mișcare? Nu îmi închipui că am vreun răspuns valabil la aceste întrebări, mă tem că răspunsul valabil nu există.

Există diferite nuanțe de înlocuire a realitătii cu propriile iluzii. Până la urmă și asta este o formă de literatură, chiar dacă adesea se rezumă doar la propria persoană și ce poate avea legătură cu autorul, devenit o planetă de sine stătătoare într-o cale lactee fără început și sfârșit. Arania nu se sfiește să navigheze solitar între aceste planete pentru a le descoperi pe cele locuibile. Înțelegem că „locuibil” este o noțiune relativă, în funcție de parametrii de supraviețuire literare care definesc subiectul cercetător.

Vă invitam prin urmare la o aventură, ca orice aventură ea rămâne o formă de cunoaștere.

admin