„Cantitatea, indiferent de valoare, dovedeşte totuşi bogăţia râvnei creatoare. Înainte de a alege, trebuie să ai din ce anume să alegi. Cantitatea devine astfel premisa calităţii. Bogăţia cantitativă permite o mai îngrijită selecţie calitativă.”
(Andrei Moldovan, Scriitori din Bistrița-Năsăud, dicționar critic, Ed. Școala Ardeleană, Cluj, 2018)
Dar cum alegem? Criteriul pe care îl propunea Andrei Moldovan în Dicționarul apărut în 2018 era „prezența în revistele consacrate”, acestea fiind cele care se bucurau de girul USR. Mai este girul Uniunii o garanție, în contextul în care Uniunea însăși este contestată iar nu toți contestatarii sunt veleitari? Procedura de validare nu contituie fondul problemei, la fel cum USR nu este un reper de neînlocuit. Problema este distanțarea până la înstrăinare a validărilor „consacrate”, sprijinite de girul unor instituții solide sau reviste agreate de aceste instituții, deci a trendului oficial din literele românești de judecata publicului. Nici asta nu ar fi problema din urmă dacă nu i-ai citi tocmai pe „consacrați” care se plâng că „lumea nu mai citește”. Dacă nu scrii pentru lume, nu doar pentru lume, dar și pentru lume, această lume va sesiza că nu este băgtă în seamă și îsi va vedea de viața ei în altă parte. Oferte sunt din belșug în lumea noastră dominată de audiovizual.
Să ne reamintim de munca temeinică și constantă a regretatului Andrei Moldovan, care astăzi ar fi împlinit 75 de ani și să-i cinstim memoria printr-un efort: acela de a coborâ literele din turnul de fildeș al cenaclurilor, societătilor și revistelor în stradă, acolo unde traiesc semenii noștri.
La cumpăna dintre lumi stă întotdeauna o opțiune.
admin
Lasă un răspuns