Text Messages from the Universe by Richard James Allen

Text Messages from the Universe was inspired by The Tibetan Book of the Dead, a Buddhist text which guides souls on their 49-day transmigration through the ‘Bardo’, or intermediate state, between dying and rebirth. It immerses readers in subjective states of consciousness they might experience when they die. It imagines what they can see and think and hear in a seamless but fragmentary flow of poetic images which turn time and space on their heads.

Text Messages from the Universethe book, designed by Dylan Jones, includes images taken from the film of the same title by The Physical TV Company, and a front cover painting created especially for the occasion by Australian painter Michelle Hiscock, who similarly created the cover for Richard James Allen’s earlier volume with Flying Islands: Fixing the Broken Nightingale.

available at: https://flyingislandspocketpoets.com.au/product/text-messages-from-the-universe-by-richard-james-allen/

 

Fâșia FB și ce rămâne în urma mediilor sociale

Sorin Grecu ne oferă îm „Instrumente de monitorizare a demonilor” un exemplu de adaptare tentativă (și tentantă) la invazia fără precedent a realului în intimitatea ființei. O primă consecință ar fi dispariția nevoii de intimitate într-o societate care încurajează colectivismul până la coșmarul care nu mai este perceput ca atare, ci considerat un vis frumos din lipsă de altceva. Demonii au devenit banali, drept urmare au liberă trecere, acces pretutindeni, au devenit parte din viața noastră sau noi am devenit parte din iureșul lor. Poetul a rămas printre puținele instanțe dispuse să îi mai monitorizeze. Atât, o observație atentă, tristă, resemnată și solitară. Despre o schimbare nu mai poate fi vorba, nu mai este nimic de schimbat, rețeaua ne-a preluat integral. Cititnndu-l pe Sorin Grecu îți vin în minte cuvintele: capitulare necondiționată.

De ce am capitulat atât de repede și atât de ușor? Speriați de verdictul excluderii, de spaima de a rămâne pe dinafară, ne-am repezit la prima ocazie care ni s-a arătat, am considerat hazardul o stare naturală a lucrurilor și ne-am trezit complici, chiar dacă ne vine greu să recunoaștem. Însă datele nu mint: planeta nu mai poate fi împărțită, e revendicată la scara unui multiplu existențial iar aritmetica și geometria nu mai functionează. Am trăit, unii dintre noi, într-o societate în care te sufocai daca nu rosteai la un moment dat adevărul. Azi ne sufocăm cu toții fiindca nu mai există adevăr.

Întrebarea: unde e ieșirea? se pune usor într-o lume care mai dispune de astfel de facilități. Noi, cititorii lui Sorin, rămânem datori cu raspunsul fiindcă prezentul a ocupat tot, inclusiv ieșirile, traim într-o lume hiperbarică și nu mai avem decât un destin colectiv: acela al lumii în care am nimerit. O lume în care întunericul a fuzionat cu lumina, iar noțiunile de zi si noapte sunt nevinovate nostalgii.

Înainte de lectură vă recomand să va pregătiți pentru impact.

La cumpăna dintre lumi

„Cantitatea, indiferent de valoare, dovedeşte totuşi bogăţia râvnei creatoare. Înainte de a alege, trebuie să ai din ce anume să alegi. Cantitatea devine astfel premisa calităţii. Bogăţia cantitativă permite o mai îngrijită selecţie calitativă.”

(Andrei Moldovan, Scriitori din Bistrița-Năsăud, dicționar critic, Ed. Școala Ardeleană, Cluj, 2018)

Dar cum alegem? Criteriul pe care îl propunea Andrei Moldovan în Dicționarul apărut în 2018 era „prezența în revistele consacrate”, acestea fiind cele care se bucurau de girul USR.  Mai este girul Uniunii o garanție, în contextul în care Uniunea însăși este contestată iar nu toți contestatarii sunt veleitari? Procedura de validare nu contituie fondul problemei, la fel cum USR nu este un reper de neînlocuit. Problema este distanțarea până la înstrăinare a validărilor „consacrate”, sprijinite de girul unor instituții solide sau reviste agreate de aceste instituții, deci a trendului oficial din literele românești de judecata publicului. Nici asta nu ar fi problema din urmă dacă nu i-ai citi tocmai pe „consacrați” care se plâng că „lumea nu mai citește”. Dacă nu scrii pentru lume, nu doar pentru lume, dar și pentru lume, această lume va sesiza că nu este băgtă în seamă și îsi va vedea de viața ei în altă parte.  Oferte sunt din belșug în lumea noastră dominată de audiovizual.

Să ne reamintim de munca temeinică și constantă a regretatului Andrei Moldovan, care astăzi ar fi împlinit 75 de ani și să-i cinstim memoria printr-un efort: acela de a coborâ literele din turnul de fildeș al cenaclurilor, societătilor și revistelor în stradă, acolo unde traiesc semenii noștri.

La cumpăna dintre lumi stă întotdeauna o opțiune.

admin

Argument

Nimeni nu stie ce limbă vom vorbi după oficializarea nimicului 

Richard Wagner

În era rețelelor populare la care poate participa oricine, dominate de elemente audiovizuale scurte și de cele mai multe ori doar hazlii (aici intervine gustul fiecăruia), cine se mai încumetă să salveze magia cuvântului fără de care literatura ramâne un exercițiu steril?

Cum să-i alegi pe cei care susțin că se încumetă? Dintre începătorii care au mintea proaspătă? Dintre cei experimentați care aduc experiența care cuprinde atât succesul cât și eșecul și eventual ceva nostalgie pentru vremurile „mai bune”?

Să organizezi un sondaj? Cât de vizibil va fi el, încât rezultatele sondajului să fie edificatoare?

Ce urmăresc cei care se îndeletnicesc cu scrisul? Știm doar ce nu urmăresc: să câștige bani din asta. Nu mai întreb dacă așa ceva e normal. Întreb doar: dacă nu câștigi bani, ba uneori îi cheltui, ce te pune în mișcare? Nu îmi închipui că am vreun răspuns valabil la aceste întrebări, mă tem că răspunsul valabil nu există.

Există diferite nuanțe de înlocuire a realitătii cu propriile iluzii. Până la urmă și asta este o formă de literatură, chiar dacă adesea se rezumă doar la propria persoană și ce poate avea legătură cu autorul, devenit o planetă de sine stătătoare într-o cale lactee fără început și sfârșit. Arania nu se sfiește să navigheze solitar între aceste planete pentru a le descoperi pe cele locuibile. Înțelegem că „locuibil” este o noțiune relativă, în funcție de parametrii de supraviețuire literare care definesc subiectul cercetător.

Vă invitam prin urmare la o aventură, ca orice aventură ea rămâne o formă de cunoaștere.

admin