Nu am intenția de a comite un act de recenzie. Pentru a o cita pe autoare, tot din motive subiective. De ce nu cred în recenzii? N-are importanță ce cred eu. În fond aici nu e vorba despre mine ci despre textul autoarei Ioana Brușten, disponibil (deocamdată, sper) doar în format print. Merită și un eBook și/sau audiobook. De ce? Încerc să vă conving.
Subiectele de romane s-au epuizat în prima jumătate a secolului trecut, ca povestirile Șeherezadei în 1001 de nopți. De atunci nu mai contează despre ce scrii, contează doar cum scrii. Ioana scrie alert (școala radio), schimbă controlat tonalitatea, trece direct la subiect, după aceea ne lasă timp să ne revenim, mai face o paranteză (scurtă) – se simte moderatorul din spatele keyboardului. Am mari rezerve că cineva ar dori să afle dintr-o recenzie cam unde ar fi locul autoarei într-o istorie a prozei contemporane așa cum am învățat la școală. Cititorul actual e mult prea independent pentru așa ceva.
În schimb m-am gândit să vă ofer o mostră și cum nu doresc să va blochez ochii în telefon, am încercat varianta audio, nu e înregistrare de studio, nu e ilustrată, dar sunt convins ca Ioana are resurse pentru așa ceva. Eu vreau să vă deschid apetitul, să vă conving, cu cuvintele autoarei, că merită următorul pas: (vezi linkul de sub fișierul audio).
Lasă un răspuns