Zi de toamnă
Doamne: e vremea. Prea mare a fost vara.
Peste solarele cadrane așează-ți urma
și vântului să-i dai câmpia-n dar.
Poruncește ultimelor fructe împlinirea
două zile răgaz mai dăruiește-le
pentru împlinirea lor și-asmute
ultima dulceață în vinul cel greu.
Cine acum sălaș nu are nu-l va mai avea
și singur cine este, singur va ramâne
va sta de veghe si va scrie lungi scrisori
și neliniștit aleile va cutreira
când frunze moarte le vor bântui.