- Postările din social media, de care nu scap, fiindcă mai toate se petrec doar acolo, îmi amintesc de poezia patriotică din vremea republicii socialiste, poezie care ne spunea nouă constructorilor socialismului cât de victorioși suntem, de parcă noi nu simțeam victoriile în fiecare zi pe pielea noastră tot mai zbârcită de atâta fericire.
Cred că e o pasiune a românului să pună un afiș pe ușa magazinului iar pe afiș să scie INVENTAR, sau dacă nu închide ușa, cel puțin blochează un drum și pune mândru semnul ȘANTIER ÎN LUCRU. E o repovestire a MIORIȚEI, unde numai ciobănașul nostru are sângele în locul care trebuie, el cântă din fluier unde alții ar lua-o la fugă sau s-ar pregăti de luptă. Pentru noi nu contează cine a câștigat (orice: meciul, alegerile, tombola sau concursul..), pentru noi e valabil numai candidatul nostru iar în lumea noastră lucrurile stau cum vrem noi, realitatea e doar o glumă imperialistă. Doar ne-am născut poeți și daci liberi și despre asta e vorba.
Indiferent de încurcătura în care ne aflăm, atitudinea noastră e de organ constatator. De 30 de ani România.. așa începe procesul verbal, întocmai de mai tot comentatorul atoatepriceput de pe social media, apoi urmează descrierea care parcă se adresează unor vizitatori din Botswana și nu nouă, care am trăit exact aceleași întâmplări, dar probabil nu le-am înțeles, până nu vine el, poetul pătimirilor noastre să explice că care cântare că când și că cum se cântă. De aceea zicea Ion Mureșan că poezia apare oriunde e vreun necaz și se apucă de bandajat rănile, e ca un antinevralgic de la Terapia când te doare măseaua minții. Asta e.