E scandal mare. Zice-se că suntem o mare familie, deci avem scandal ca-n familie, când se termină banii. Asta nu are nici o legătură cu poezia. Poezia e bine în continuare. A fost bine întotdeauna, drumul până la ea i-a încurcat pe unii, alții au vrut să-l baricadeze, nu suportau ideea că există și oameni altfel.
N. Steinhardt amintea de un pasaj din Arhipelagul Gulag. O sală de ședințe este renovată, toată mobila este scoasă, nu rămâne decât bustul lui Stalin pe un soclu masiv. Apare un muncitor care a fost pus să rașcheteze parchetul. Muncind se încălzește, își dă jos pufoaica, dar.. cuier nu, nici o mobilă în jur, așa că își aruncă haina peste bustul lui Stalin și continuă munca. Un funcționar care trece pe acolo, vede haina aruncată peste bustul lui Stalin, îl denunță pe muncitor care ajunge în Siberia.
Întrebarea lui N. Steinhardt: care a fost motivul delațiunii? În general, motivele pentru acest act sunt 3: dorința de a-i lua locul, răzbunarea sau teama. Nu se pune problema 1, functionarul n-avea nici un motiv să treacă din birou la rașchetă. Nici răzbunarea nu stă in picioare. Nu-l cunoștea pe om, n-avea ce să răzbune. Teama este la rândul ei exclusă. Nu i-a văzut nimeni, putea să treacă liniștit pe lângă sală și nu s-ar fi întâmplat nimic. Motivul rămâne enigmatic.. sau de domeniul poeziei.