salcâmul căzut dintr-un basorelief accentuează o cicatrice,
aproape gură –
agravarea chipului tău în paharul gol, inocent,
asemeni unei locomotive pe un patinoar…
Constat invazia urletului cu un plastron alb și tresar;
atent, cineva îmi șoptește: „miere pe limbă, miere pe limbă…”
porcul și elefantul – schița absurdă a aureolei mele –
fixează puterea de înțelegere…
Destul! – văd doar pielea întinsă a doi-trei filosofi mistici –
și totuși vino, vino iubito să valsăm direct în pijamaua
unei însorite spaime –
în poem, amorul maxilarului cu pumnul pare semn
de sănătate mintală,
deci: ne rămâne doar imaginea unui copil cu cicatrice,
vâslind din capul oaselor, dând ocol camerei și așezându-se
foarte încet
într-un raft luminos.
din Livada Roentgen (1995)