(Anno Domini 2020)
toți prietenii mei cu brațele pline de foi albe
scriu câte un jurnal de pandemie
în textele lor se aude o cascadă
vuind
locul unde cade apa zdrobită de bolovani
pare poala unei femei bătrâne
în care se adună pânza
de la un război de țesut
o urzeală albă și rece
numai bună de tras peste ochi
îndată ce te-ai așezat frumos lângă zid
în acest timp eu refuz
să mai vorbesc la telefon
propozițiile mele ar fi și ele tot o cădere de apă
razele soarelui
înfipte în lună