Așa s-a născut Prometeu: un om cu picioare de păianjen și cocoașă, pipăind drumul înainte cu grija unui ocean învolburat prin burta dureroasă a unei balene muzicale, acoperită cu nasturi negri. Așadar, spre sunete simfonice înghețate, voința îmi pătrunde în trup, se joacă cu degetele în mănușile degetelor creierului, actinie pufoasă în curent.
Recent se spusese că paralelele se întâlneau, și anume în bara de scufundare cu 8-ul de aur (Lobatschewski). am găsit utilitatea parazită, un urmaș răsfățat și nerăbdător și am văzut frumusețea încolțind. Răul s-a născut, iar binele a cerut reflecție ca protecție, pentru o consolare întunecată. Am îndoit stiloul ca pe un plug, l-am tras pe hârtie, luna îndepărtată a strălucit și cineva a murit, nu tu. Cercul fusese desenat, o parte lipsea. Cel puțin am reușit să facem față sevrajului cu sevraj. mișcări lente sub apă, în această întunecare de sunete înăbușite.