Minciuna
Unde sunt oamenii care ar îndura toate acestea fără să-și rănească sufletul?
Ani și ani hrana noastră zilnică a fost minciuna.
Au început cu sărbători, cu ghirlande de mașini și pluguri,
vorbeau despre libertate și pâine, și totul, totul era o minciună.
Au împrumutat din trecutul eroic, din zborul vulturului,
s-au lăudat cu ei înșiși, cu părinții lor, și totul, totul era o minciună.
Nesfârșitele procesiuni cu drapele au mărșăluit pe străzi,
Clopotele au sunat și totul, totul a fost o minciună.
Nu au măsurat lauda și mustrarea după legea moartă,
Ne-au cerut viața, și totul, totul a fost o minciună.
Ce este secetă ar trebui să înflorească! Nu erau mulțumiți
în promisiunea mântuirii, și totul, totul era o minciună.
Încă cu sânge pe mâini, au înconjurat urne,
au cântat slava morților și totul, totul era o minciună.
Am respirat minciuni. Până la structura cea mai interioară a inimii
s-a infiltrat, picătură cu picătură, ceața otrăvitoare a minciunilor.
Și am strigat în iad, sufocați, sufocați de minciună,
că adevărul va lovi cu raza distrugerii.
[1944]