Pe scurt, e vina ucrainenilor că i-au invadat rușii, Ucraina este un stat artificial creat de Stalin și e mult mai importantă pentru securitatea rușilor decât este Groenlanda pentru securitatea americanilor, Zelensky este șeful unui regim nazist nelegitim (sau cum ar spune unii „you don’t hold any cards”), Europa a organizat o lovitură de stat în Ucraina și apoi a încurajat-o să atace Rusia, lumea trebuie să fie împărțită în sfere de influență: rusă, chineză, americană și, că suntem generoși, indiană și braziliană, statele mici nu trebuie să aibă niciun cuvânt de spus la masa privilegiaților, NATO trebuie desființat ca să fie pace iar țările europene înglobate într-un sistem de securitate euro-asiatic sub tutela rușilor și multe, multe alte mizerii. Nu le enumăr, sunt mult prea multe.
George Simion nu are cum intra în hainele lui Georgescu, nu are nici charisma, nici fanatismul acestuia și s-a dedulcit la sistem. Ca să reușească un transfer cât mai mare de voturi de la Georgescu ar trebui să asume premier, ceea ce însă, cum spuneam, l-ar distruge pe Simion în plan extern.
Dar chiar și așa șansele sale ar fi limitate. Îl concurează în primul rând Victor Ponta, cu șanse mari de a și lua din electoratul lui Georgescu masiva componentă pesedistă, mai ales rurală. Există și votanți care în mod cert se vor demobiliza fără șansa de a-l alege pe Mesia.
Doamne inimoase și domni cumsecade au răspuns orbește chemării unui vânzător de piei de cloșcă. Ce le-a spus acest adevărat Mesia nu le spusese nimeni până acum. Că sunt importanți, că sunt văzuți, că sunt de plămadă divină, că ei sunt cei aleși, că ei sunt poporul.
Iar când omul acela bun de pus la icoană s-a retras în adormire printr-un mesaj filmat de adio, în care anunța că „misiunea lui a fost îndeplinită”, sentimentul de abandon le-a produs o suferință ucigătoare. Un băiat spunea aseară că nu va pleca din piață până nu va veni acolo Călin Georgescu, pentru care făcuse greva foamei. Era trezit în conștiință, dar părea să nu-l mai țină mult, pentru că începea să conștientizeze că Mesia nu va veni și că el va rămâne singur cuc în piață.
Da, guru plecase.
Călin Georgescu nu avea nevoie de un partid politic. Dânsul era un lider spiritual suprem, care avea oameni care credeau în el, așa cum sunt credincioși care cred într-un episcop, într-un arhiepiscop, într-un mitropolit, într-un patriarh.
Când nu respectăm democrația, normal că nu respectăm pe cei care au o altă opinie decât noi, dar democratică, evident. Și nici nu le permitem, tocmai într-o asemenea ipoteză să existe, să se manifeste politic în mod egal cu noi. Și atunci normal că încerci să-i anihilezi.
Este ceea ce încearcă să facă această latură, această latură dictatorială, nedemocratică a populismului, care, repet, se vede inclusiv în ideologia „Make America Great Again” a președintelui Trump. Un discurs care incită la ură, un discurs extrem, un discurs tipic rețelelor sociale, care evident că este dăunător și păgubos pentru democrație.
Jocul se resetează dramatic, dînd peste cap vechile strategii: de unde pînă acum totul se învîrtea în jurul lui CG, acum se va învîrti în jurul moștenirii sale politice, suprapuse altor spectre ale istoriei recente. S-ar putea să mă înșel, dar presimt că nici Crin, nici Ponta, percepuți ca „Sistem” expirat, nu vor intra în finală. Vor urma săptămîni toxice, în care se impune utilizarea măștilor de gaze, dar cel puțin vom avea ocazia de a exorciza cîte ceva din istoria ultimilor 15 ani. Deocamdată, sîntem în plină „democrație militantă” de criză internă (pe un fond internațional care merită o discuție separată), iar perspectivele clasei noastre politice de a genera încredere nu sînt deloc încurajatoare. E nevoie, în perspectivă, de o reformă constituțională pe cît posibil consensuală și de un nou contract social, cel vechi fiind deja distrus. Dar cum și cu cine?
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.