Arania

Oile se tem toată viața lor de lup și sfârșesc prin a fi mâncate de ciobani.

Frica de lupi e ok, cine îndrăznește să vorbească despre ciobani trebuie „desființat”. E logica lucrurilor în acceptiunea prezentului mereu fascinant.

Desigur aceeași logică presupune si existența celeilalte bule în care ciobanii sunt ok și cine se teme de lupi trebuie făcut una cu pământul. Apoi apare o nouă bulă care vrea să „reseteze” totul, să nu audă niic de oi, nici de ciobani, în consecință lupii n-au de ales si pleacă sau mor de foame.

Am înțeles, fenomenul se numește polarizare, social media sunt ultrapolarizate, plin de luptători și de cauze care mai de care mai sfinte.

Iată un miracol la care nu m-am așteptat, oamenii nu mai au ceea ce cândva se numea „probleme personale”. Mă duce gândul până acolo încât am început să cred ca oamenii nu mai au nici personalitate, din moment ce le lipsesc problemele acelea care îl fac pe individ sa se deosebească de semenii săi, însăși definiția individualității.

Nu e frumoas ce-mi trece prin cap, dar ce sa fac dacă aderența la grup, oricare ar fi el, mi se pare un fel de turmă? Vedeți, gândul îmi fuge din nou la oi. Sau de haită, să nu-i discriminăm pe lupi.

Repetăm „Ferma animalelor” de Orwell? A devenit „1984” un text prea sofisticat pentru utilizatorii de telefoane „inteligente”?

Nu sunt în măsură să răspund la astfel de întrebări. Cel puțin atât. Refuz să devin filosoful din spatele tastaturii care le știe pe toate și simte nevoia irepresibilă să-și lumineze contemporanii pas cu pas.

Viața merita traită, dacă nu mă credeți, luați-vă o pisică. Sau un câine.