Arania

Arma e deja la tâmplă. Cine apasă pe trăgaci? Cam așa ar trebui să înceapă un poem contemporan. Literatura, cel puțin cea realistă e chemată să reflecte realitatea. Literatura mai are și alte căi în afara realismului. Cea fantastică de pildă ar trebui la rândul ei să depășească realitatea – e greu de imaginat unde ar ajunge, dacă ne luăm după social media. Istoria se rescrie prin cabinete, se refac și se destramă imperii construite din vorbe.
Nu știu cum se va raporta istoria literaturii la această perioadă. Poate că în viitor oamenii vor studia un nou tip de folclor: cel de social media. Veșnicia nu s-a mai născut la țară, ci pe Tik-Tok. Inspirație câtă vrei. „Zamfira traficată”. 6 serii cu câte 10 episoade. Cine va avea timp să le vada pe toate?
Timpul are șanse să devină un personaj preferat al legendelor apocaliptice. Că post modernul a trecut de mult. Ce mai poate urma, în afară de apocalipsă? Eventual viitorul luminos distribuit publicitar până la plasarea produsului. Aparate avem, dar cu cât ele sunt mai sofisticate, cu atât mai puțin timp avem pentru ele. Un nou mit? Poate. Mitologia face și ea progrese.
Treptat rămân fără aer. M-am născut într-o lume în care o națiune avea o televiziune și mi-e tot mai greu în prezent când fiecare om are podcastul lui, sau cel putin un blog cum ar fi cel de față. Vine seara și ecranul se uită mustrător la mine. S-a lăsat întunericul și tu înca nu ai scris nimic. E scandalos să nu ai nici o opinie. Din cauza celor fără opinie ca tine se întâmplă toate relele. Mă conformez. Am și eu o opinie. Proastă, ca toate opiniile. Nu-mi bat capul de ce e proastă, îmi va explica primul comentator.
Cred că mă opresc aici. Mi-am adus tributul de ființă socială și mă pot duce la culcare. Sper să dorm liniștit, înca nu sună sirenele. Și dacă.. Ne vom obișnui și cu ele.