nu este cel asteptat, el a fost trimis, iar trimiterea lui este o taină pe care adesea nu o cunoaște nici cel trimis.
Este singura explicație pe care am găsit-o încercând să deslușesc gestul meu de acum 3 ani, când am încredințat editurii Școala ardeleană textul Elogiu cititorului spre publicare.
Cred în continuare în importanța cititului și implicit a scrisului. Nu cred că avem parte de revelații, însă cred în comunicare.
Imperativul #1 al comunicării este substanța ei: nu are rost să comiți tentative atunci când nu ai nimic de comunicat. La fel de important, deci #1bis este adresabilitatea. Dacă nu știu cu cine comunic, dacă nu-i cunosc reacțiile, exercițiul rămâne steril.
În această privință social media sunt concomitent o binecuvântare și un blestem. Reacțiile (atâtea câte sunt și așa cum sunt) vin imediat, în schimb utilizatorul este încurajat să distribuie, cu alte cuvinte să renunțe la comunicare și să devină o simplă cutie de rezonanță.
Per ansamblu cred că bilanțul fenomenului media socializat este negativ, însă nimeni nu mai poate renunța. Sfârșitul acestui tip de comunicare e greu de prevăzut și fără îndoială va fi dureros. Live is life.
Social media este fără îndoială un element de presiune, deci un fenomen util pentru cei care vor să afle cum reactionează semenii lor sub presiune. Normele comunității sunt o glumă într-un mediu care nu cunoaște nici o formă de protocol.
Asta înseamnă să rămâi pe cont propriu – o excelenta școală a vieții. Un prilej să vezi pâna unde se instalează teama. Frica este ceva firesc, panica în schimb e o capitulare a firii.
În ultimul timp, reacțiile noastre sunt dictate de panică. Starea de fapt nu va rămâne fără consecințe. Totuși există o cale spre ieșire. Fiecare atac de panica poate deveni un poem. Fiecare poem poate deveni o victorie clandestină. Depinde de cine, cât și mai ales ce citește. Restul e zgomot de fond.
Un răspuns la „Misitul”
Cartea scriitorului Zorin Diaconescu ”Elogiul cititorului” propune o călătorie febrilă și în spațiul online (ferice de cel ce izbutește să-și muleze perfect plasticitatea talentului pe fizionomia epoci).
”Cred în continuare în importanța cititului și implicit a scrisului. Nu cred că avem parte de revelații, însă cred în comunicare”.
Scriitorul Zorin Diaconescu are o vastă experiență în comunicare, poate transmite informațiile, ideile și atitudinilor sau emoțiilor de la o persoană la altă persoană sau de la un grup la altul, în mod esențial prin intermediul simbolurilor.
Mult succes!