Arania

..[marți, 11 februarie]

Am învățat să fac deosebirea dintre poeți și oamenii care iubesc ocazional poezia.

Poetul trăiește prin poezie, pentru el nu există altă formă de existență. Poet te naști, restul e educație, cultură și tradiție. Toți am învățat să preciem poezia așa cum am învățat să ne încredințăm speranțele unei rugăciuni, însă o invocare a divinității încă nu ne face monahi.

Poezia, de fapt toate valorile spirituale sunt accesibile doar celor capabili de smerenie spunea N. Steinhardt. Trufia te exclude și se exclude chiar pe sine de la tot ce este spiritual.

Trufia este gălăgioasă, obscenă, brutală și domină din păcate vremurile grotești pe care le trăim. Profeții mincinoși agită flamuri si cheamă la luptă în zăngănit de cuvinte tăioase ca niște săbii.

Nimic mai străin felului noastru de a fi. Dacă ciobanul din Miorița ar fi fost viking, îi omora pe ceilalți doi cu securea închinându-le sângele zeului Odin. Ciobanul nostru cântă o doină de jale.

Asumarea suferinței conferă adevărata măreție personajului. Ne pretindem creștini, o religie izvorâtă din asumarea pătimirilor mântuitorului. După tot ce se întâmplă în jur, am uitat să mai fim creștini, sau poate nu am fost niciodată.

Intoleranța, setea de răzbunare, cultul pentru violență nu sunt creștine, nu sunt nici barbare. Barbarii au cultul curajului, al sfidării morții și al disprețului pentru durere. Și ce facem noi în fiecare zi? Ne revărsăm din zori și până-n noapte frustrările cultivate din neputință, nepricepere și lipsă de voință.

Înca nu ar fi prea tâtziu, încă avem prilejul sa ne recunoaștem nimicnicia, să plecăm capetele și să primim cu demnitate ce ni se cuvine. Nu va veni nimeni să o facă în numele nostru. Nu vom găsi zilieri care să se sacrifice pentru noi. Și mai ales, nu vom izbuti nimic tot schimbând căpeteniile. Nu pe cei în straie fastuoase, împodobiți cu toate demnitățile efemere și mai mult imaginare trebuie să-i salvăm, făcându-i martiri ai desfrâului.

Pe noi înșine trebuie să ne reclădim dacă vrem să ne mai încălzim la razele soarelui. Cine înțelege poezia în acest fel, nu mai are nevoie de iluzii si nu-i va mai judeca veci pe cei care nu pricep.