Arania

.. [luni, 10 februarie]

Mă asociez celor care sunt de părere că literatura e bine să stea cât mai departe de politică (lecția învățată pe vremurile republicii populare, apoi socialiste despre caracterul partinic al literaturii nu face decât să întărească această convingere). Dar literatura nu funcționează în vid și nici nu este produsă în seră. E ca un organism (încă) viu, se zbate cu dificultăți, trăiește.

Am început prin a căuta cuvântul suveranism în Dex, reflex tipic pentru oricine a fost student la litere. Rezultat nul. Cuvântul nu există in Dex. No problem (iertați exprimarea globalistă!). Dex-ul nu se actualizează la fiecare campanie electorală cum îi șade bine unui instrument academic.

Investigația continuă, știm ce susțin suveraniștii – Romania first! după modelul american, Make Romania great again!. Cum și ce vor să facă unii sau alții în politică si economie nu ma preocupă, eu rămân la literatura mea. Cum ar funcționa suveranismul în literatură?

Priotitatea nr. 1: producția de carte românească pe primul loc. La acest punct nu avem probleme. Problema e cu cititul. Dacă ești captiv pe Tik-Tok nu-ți mai rămâne timp pentru citit, nici în alte limbi, nici în română.

Tik-Tok nu e o aplicație românească, nu e gestionată de ai noștri. Cum procedăm? Rămânem la mâna străinilor sau ne facem propria noastra aplicație? Norocul meu e că nu trebuie sa răspund la această întrebare.

Ar fi frumos să cunoască și alții literatura noastră. Pentru asta e nevoie de traduceri. Și aici lucrurile s-au complicat, de când cu softuri tot mai performante care automatizează operația.

Rămâne distribuția: drumul cărții către cititor, de care depinde în bună măsură interesul publicului pentru lectură. În acest punct apare întrebarea cheie: avem subiecte care să captiveze, să atragă în aceeași măsură în care fascinează social media sau filmele? Greu de răspuns și la această intrebare.

În fine mai amintesc o îngrijorare care nu-mi da pace. Experiența trecutului. Cei de azi nu au habar ce a însemnat pentru generația mea Conferința de la Mangalia, când marele, unicul partid a decis trecerea culturii românești pe principii suveraniste (nu se numeau așa, dar era același lucru).

La început a însemnat un impuls pentru toți creatorii, apoi a intervenit protecționismul, tot ce nu era românesc nu mai era accesibil, deci tot ce se producea la noi era fără concurență. În cele din urma excesul de zel tipic a degenerat în grotesc.

Antologică rămâne vizionarea la Cluj a Scrisorii pierdute de către Comitetul pentru cultură și educație socialistă, un substitut al vechii cenzuri. Comisia a cerut eliminarea replicii: Cine e partidul? Nenea Zaharia, coana Zoițica.. pe motivul că se interpretează.

Morala fabulei: atenție cu revoluțiile, până și în literatură, ele schimbă realitatea, dar nu întotdeauna în bine.