Scriem masiv și intempestiv, dar e bine că mai scriem și asta demonstrează că încă nu am aderat cu toții la cultura orală pe cale să devină dominantă. Foarte rapidă (de câte ori nu am spus: sună-mă, nu am timp să scriu) și eficientă, cultura orală există doar in prezent, nu are memorie. Așa pare la prima vedere, de fapt toate convorbirile, postările și ce se mai poate face cu vocea sunt și rămân înregistrate. Sunt mai mult decât infamele note informative pe care le mai scoatem de la naftalină când nu avem alt material compromițător pentru uzul campaniei electorale.
Vorbiți liniștiți, patria înregistrează! Înregistrează atât de mult, încât stocarea înregistrărilor a devenit o problemă de cantitate, nu de calitate. Ce pot afla de la mine? N-au decât să mă inregistreze! Vi se pare cunoscut, nu? Răspunsul e simplu: de la mine (sau de la tine) nu e mare lucru de aflat. În schimb de la toți împreună, da! E ceea ce numim Big Data.
Din perspectiva Big Data nu contează ce face individul, contează mulțimea. Cum va reacționa mulțimea într-o împrejurare? E o informație vitală să știi ce va face celălalt, înainte chiar decât se poate el gândi la ce urmează să facă. În antichitate pentru așa ceva erau consultați prezicătorii. Azi răspunsul vine de la un calculator, e formulat clar în procente, prezentat grafic și analizat până in cele mai mici detalii. Mai mult decât atât practic nu se poate.
Cu aceste informații la dispoziție poți manipula societatea așa cum ai cânta la pian sau ai juca un joc video. Suna minunat? Până într-o zi.. Fiindcă acel calculator care știe să-ți spună viitorul e doar o mașină care rulează o aplicație, care se hrănește cu informații culese mecanic și pe această cale este oricând susceptibil de a fi infectat cu un virus cu scopul de a modifica prognoza după cum le cade bine celor care au scris virusul, de fapt tot o aplicație menita să păcălească cealaltă aplicație. Și atunci începe distracția..
Atunci ne trezim cu doamne și domni în ținute scumpe compatibile cu înaltele demnități pe care le dețin, oficiali care au fost nevoiți să folosească semnalul de alarmă, trenul social s-a oprit cu scrâșnet de frâne între stații și toată lumea așteaptă o explicație, iar explicația nu mai vine, fiindcă nimeni nu a dat încă de capătul acelui virus, dar nu asta e problema: cum să recunoști că știai dinainte rezultatul, doar că rezultatul pe care credeai că îl știi dinainte s-a dovedit eronat?? Cine poate merge în fața oamenilor sa le spună așa ceva? Normal, nimeni. Cartoful fierbinte e pasat de la unul la altul, timpul trece. iar cultura orală își va face datoria. Schimbăm subiectul, oamenii uită iar programatorii vor reface softul și lucrurile vor intra în normal. Normal? Da. Se numește noua normalitate.
Lasă un răspuns