.. [vineri, 31 ianuarie]
Umanismul digital pare un paradox însă este noua realitate. Încercarea de a nega starea de fapt a devenit un drum care nu duce nicăieri. Izolarea de cotidian și refugiul în turnul de fildeș poate ispiti, dar este tot o fundătură.
Problema generațiilor mai vârstnice este raportarea lor la modele umaniste care nu mai funcționează, au devenit istorie. Raportate la prezent fără înțelegerea necesară că ele constituie o etapă care nu mai este activă nu poate duce decât la disonanță cognitivă, o circulație pe contrasens cu accidente previzibile. |
Imperativul învățării unor concepte noi nu este confortabil și este de obicei însoțit de reacții naturale de respingere. Re – programarea modelelor noastre de gândire poate fi o operațiune mai anevoiosă decât o cură de slăbire care restrânge doar consumul anumitor alimente, dar nu ne obligă la îngurgitarea altora noi, despre care nici nu am fi bănuit că ar fi comestibile. Un exemplu elocvent este aura scriitorului care a dispărut de mult din realitate chiar dacă este cultivată în unele medii paralele cu realitatea. Sunt conștient că această afirmație provoacă un șoc și mă aștept să fie negată vehement. Realitatea va rămâne neschimbată: scriitorul e istorie, prezentul aparține creatorului de conținut care nu se mai bucură de statutul excepțional al scriitorului (artistului) din trecut ci este un simplu artizan. Veștile proaste nu bucură pe nimeni, dar asta încă nu demonstrează că sunt greșite.
Celor care sunt convinși că scriu prostii le recomand amabil să încerce să afle tirajele în care sunt tipărite operele scriitorilor consacrați. Nu va fi ușor să le aflați fiindcă nimeni nu vrea să vorbească despre asta. Încredințarea unui text literar unei edituri în vederea publicării este un demers la fel de eficient ca achitarea la biserică a unei taxe pentru rugăciuni în vederea rezolvării unei probleme. Nu e vina mea că orice produs, inclusiv arta, este supus obiceiurilor de consum ale publicului, iar acesta este absorbit rapid de social media unde domină comunicarea audio – vizuală. Îmi pare rău că sunt cel care strică petrecerea, dar cei care se vor supăra pe mine (în cazul lecturii accidentale a acestui text) își vor exprima indignarea tot pe social media. Quod erat demonstrandum.
Noua realitate reprezintă un grad de libertate fără precedent la care încă nu știm cum să ne raportăm și ale cărui consecințe sunt încă neclare. Fiecare se raportează la prezent după posibilități, rezultatele sunt discutabile, iar ignorarea evidențelor nu poate constitui o soluție. Pe nisipurile mișcătoare ale momentului adaptarea rapidă este mai importantă decât pregătirea minuțioasă după rețete care expiră înca din timpul redactării.
Lasă un răspuns