el major și ea minoră

el major și ea minoră

Category:

By

/

read

.. [joi, 30 ianuarie]

Citeam în această dimineață contribuția unui cărturar revoltat pe altul, care numise cultura noastră minoră. Cuvântul folosit în context a fost insultă. Mă îndoiesc de posibilitatea reala de a insulta o cultură pentru simplul motiv că orice cultură este deasupra insultelor și a altor demersuri mondene, iar dacă ceva poate fi insultat, acel ceva fără îndoială că nu este cultură.

A împărți culturile în majore și minore este un demers absurd, deoarece o cultură este unică prin felul ei și în consecință nu suportă termeni de comparație sau încadrarea într-o ligă superioară / inferioară ca la fotbal. Cu politizarea culturii e altceva, dar politizarea nu a folosit niciodată culturii, a fost eventual utilă politicienilor și atât.

La fel de greu mă împac și cu ideea vorbitului în numele poporului. Se subînțelege a întregului popor, din moment ce lipsește orice precizare în legătură cu poporanii reprezentați, ca să nu mai vorbim despre absența oricăror consultări cu poporul înaintea rostirii în numele celui din urmă. Am frisoane de fiecare dată când mă întâlnesc cu asemenea exprimări fiindcă sunt constrâns să-mi pun întrebarea dacă fac parte sau nu din poporul în numele căruia se exprimă vorbitorul. Am mai descoperit și o televiziune a poporului. O fi și a mea? Din ce vorbire se face acolo am mari rezerve. Nu sunt singurul care nutrește astfel de îndoieli, dovadă editorialul pe care l-am citit recent.

Eu cred că există o constantă a politicii românești de la Caragiale și până azi: excesul de zel. La Caragiale e: nu majoritate, stimabile! U-n-a-n-i-m-i-t-a-t-e! În republica socialistă se vorbea doar în superlative și tot așa până în ziua de azi când în politica noastră totul se face în forță, în mare forță! Exagerările nu pot fi rezonabile, doar rentabile. Ar fi suficient să scriu aici un nume de politician (nu contează dacă îl pomenesc de bine sau de rău) și automat ar urma comentariile laudative și injurioase care ar lăsa impresia de rating formidabil. Cum nu vreau să fac așa ceva, trebuie să-mi asum riscul vorbitului în numele propriei persoane: e posibil, chiar probabil sa nu le placă nici unora, nici celorlalți. O societate polarizată nu cunoaște calea de mijloc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *