.. [miercuri, 29 ianuarie]
Predestinarea se arată până la urmă o capcană, nu ne-am născut pentru a îndeplini o agendă anume, la fel cum nu trăim pentru a cumpăra, respectiv – consuma un produs anume. Animatorii sociali încearcă sa ne convingă, să ne transforme în clienți. Este doar alegerea noastră în joc, nicidecum mari idealuri sau rost de mântuire.
Lecție învățată de pe social media – chiar dacă acest fapt pare surprinzător. Las deoparte tot ce nu mă privește: reclame (vor să mă convingă să cumpăr un produs chiar dacă nu am nevoie de el) – și mai ales postările incitante, care cheamă la confruntări legate până la urma toate de spectrul politic. |
Despre ce vorbesc toate acestea? Păi despre demolarea unora care cică sunt la putere (cam slabă putere, că atunci când e de rezolvat ceva răspund cu o ședință și pe urma se întrec în declarații până nu mai interesează problema, cât despre rezolvare..) iar cei de la putere ar trebui să facă loc altora, care vor tot la putere unde vor face evident același lucru pe care îl fac cei de acum. Am ințeles, asta e politica. Dar eu nici nu candidez, nici nu am datorii la vreun candidat pe care trebuie să-l ajut ca să mă ajute si el pe mine. În consecință, ce treabă am eu cu toate astea?
Dacă îmi răspundeți cu trebuie să ne intereseze cine ne conduce vă voi răspunde că toată viața m-am condus singur, iar când am avut nevoie de ajutorul conducătorilor n-am primit nimic. Deci – nu ține. Știu răpunsurile cu integritatea și suveranitatea. Să știți că m-am străduit toată viața să fiu un om integru și să gândesc cu mintea mea, atât cât este. Asta înțeleg eu prin integritate și suveranitate. Soluțiile colective mie îmi dau un iz de CAP și n-am fost niciodată un fan al colectivizării. Bunăstarea? Calitatea vieții? Acestea vin din interior, te mulțumești cu ceea ce ai și nu râvnești la ceea ce nu ai și problema e gata rezolvată. N-am ce să le reproșez actualilor conducători fiindcă nu aștept nimic de la ei, după cum nu aștept nimic nici de la cei care vor să le ia locul. Am făcut pace socială după propria mea rețetă.
De ce sunt neîncrezător? Vă dau un exemplu: citiți acest interviu. Domnul senator mă asigură că-mi va asculta problemele. Respect, d-le. senator, deci atunci când ați candidat habar n-ați avut ce probleme avem. Vă cred pe cuvânt. Ne mai promiteți că vă veți muta la Bistrița. Mulțumesc. Dacă tot ce aveți de gând este să mă ascultați (și atât!!), vă mulțumesc anticipat. Am cine să mă asculte, părintele protopop Vidican mă păstorește spiritual și mă pot spovedi oricând la dânsul. Pe el cel puțin îl cunosc, dumneavoastră habar nu am cine sunteți. Cam atât despre entuziasmul meu în chestiuni de politică. Știu că e la modă să fim luați de proști, dar nu avem cum să fim chiar atât de proști!
Lasă un răspuns