Arania

.. [sâmbâtâ, 25 ianuarie]

Ileana Vulpescu avea dreptate: conversația este o artă, dar mai este și o necesitate. Am ajuns să scriem (mai nou spunem postăm) enorm, dar uităm să mai citim, de multe ori ar trebui să recunoaștem că nu mai citim nici ce am scris cu mâna noastră, ar trebui să recunoaștem fiindcă nu vom recunoaște, nu ne lasă canonul gândirii pozitive.

Cuvântul este exprimarea exactă a gândurilor noastre (sau așa ar trebui să fie). În legătură cu ziua de 24 ianuarie folosim cuvântul sărbătoare cu derivatele sale. Cuvântul are un înțeles clar:

1. Solemnitate, sărbătorire.
sinonime: solemnitate sărbătorire

diferențiere Festivitate, petrecere, serbare.
sinonime: festivitate petrecere serbare
1.1. Ziua consacrată acestei solemnități.
1.2. Zi în care nu se lucrează.
1.2.1. Sărbătoare legală = zi (stabilită în mod oficial) în care întreprinderile și instituțiile nu lucrează.
1.2.2. Sărbătoare națională = zi (de odihnă) în care se cinstește un eveniment important din istoria țării.
1.2.3. Sărbătoarea muncii = 1 Mai, ziua solidarității internaționale a celor ce muncesc.

sursa: DEX

Facem acum legătura dintre cuvântul unire și manifestările de ieri, la care am fost martori grație omniprezenței elementului media în viața noastră. Mă feresc să comentez diferitele manifestări, tocmai fiindcă nu doresc sa declanșez și aici partizanatele politice. Întrebarea mea e simplă: de ce nu suntem capabili să uităm de rivalități cauzate de lupta pentru putere nici măcar pentru câteva ore, într-o zi de sărbătoare? Spre bucuria mea la Bistrița nu s-a lăsat cu huiduieli și îmbrânceli, Caragiale nu a fost ardelean. Dar nu cred că era necesară participarea în grupuri compacte, pe căprării politice și aștept ziua în care demnitarii vor veni doar să sărbătorească și vor renunța să documenteze până și cu acest prilej apartenența partinică. E un vis frumos, care poate nu se va realiza veci, dar acesta e rolul imaginarului în viața noastră.

M-ar bucura și mai mult dacă organizatorii ar renunța la șablonul acestor zile de sărbătoare. Dacă privești desfășurătorul evenimentelor constați la prima privire că singurul lucru care se poate schimba de la un an la altul sunt câteva nume proprii. Ori în subordinea autoritătilor locale sunt instituții de cultură și artă care au fără îndoială capacitatea de a aduce ceva nou și valoros în fiecare an. Capacitatea aceasta este teoretică. Pentru transpunerea ei în practică e nevoie de o decizie. Decidenți avem. Mai lipsește doar punerea lor în mișcare. Ce frumos ar fi dacă un public numeros ar astepta cu nerăbdare surprizele pregătite pentru o asemenea sărbătoare. Ar fi mai simplu si pentru demnitarii care participă din oficiu la acest ritual cu strădania de a păstra morga impusă de seriozitatea evenimentului, și pentru presa care face an de an aceleași poze de grup, iar publicul ar fi mult mai numeros fiindcă nu ar participa doar cei care au fost trecuți pe listă. În fond nu e vorba de sărbători exclusive, dimpotrivă – sunt sărbători populare. Cât de populare să judece fiecare, fiindcă poporul nu se vede nicăieri.

.

Dacă aș fi un corespondent străin, ironic și puțin răutăcios, aș fi scris: 24 ianuarie a fost sărbătorit de autorități, nu se știe dacă au venit din obligație sau de dragul evenimentului, ei vor spune că au venit din patriotism, în timp ce oamenii și-au văzut de treaba lor. Pentru ei a fost în primul rând o zi liberă. Oficialii nu păreau prea veseli, dar nu excludem că veselia s-a instalat mai târziu, la petrecerile private. Însă eu nu sunt nici străin, nici corespondent, iar pentru eventuala impresie că aș fi răutăcios vă cer iertare.