.. [miercuri, 22 ianuarie]
Când eram copii obișnuiam să spunem maimuța face după om atunci când ne imita cineva.
V-ați întrebat câte gesturi comitem zilnic la comandă? Chiar daca nu conștientizăm acest fapt, majoritatea gesturilor noastre cotidiene sunt reflexe. Nu ne batem capul cu diferența fundamentală dintre acțiune și reacție. |
În naivitatea ei involuntară, post presa – (dacă avem post modernism, până și post adevăr, de ce nu post presă?) – ei bine, aceasta post presă folosește chiar titluri cu X reacționează la.. și ne dă de înțeles că cineva a apăsat pe butonul play iar respectivul s-a conformat, așa cum făcea tonomatul în tinerețea mea marcată de universul analog și discurile de vinil. De ce nu avem încredere în grădina gândurilor proprii? Aceasta este o întrebare, răspunsul nu-l știu, dar poate îl vom afla într-o zi.
În grădina gândurilor noastre cresc si flori și buruieni. De ce ne plac mai mult buruienile? Este tot o întrebare la care nu-i știu răspunsul. Citesc comentariile din social media: predomină tonul arțăgos, comentatorii par mereu puși pe scandal, simt nevoie irepresibilă de a-l pune pe celălalt la punct, de a-l reduce la tăcere, de a-l aneantiza.. Nu vreau să supăr pe nimeni, dar nu am încotro: aceasta este o pornire sălbatică, o dovadă de primitivism. Oare faptul că azi are toată lumea acces la mijloacele de comunicare ne duce înapoi în comuna primitivă? Manifestări tribale ar fi suficiente pentru a susține această ipoteză.
Mă întreb încotro se va îndrepta o societate dominată de social media? Cu toții ne amintim din anii de școală că cei mai populari nu erau premianții, ci golanii clasei. Naivități de adolescenți? La ora actuală toata omenirea trece prin adolescență, un joc periculos dacă avem în vedere că tehnologia de azi depășește de mii de ori tehnologiile clasice ale generațiilor anterioare iar niște adolescenți răsfățați au la dispoziție asemenea mijloace cu care ne pot trimite pe toți în neant doar fiindcă se plictisesc. Îndemnul de a cultiva flori și nu buruieni în grădina gândurilor noastre probabil sună patetic, dar ne rămâne altceva de făcut?
Lasă un răspuns