.. [luni, 20 ianuarie]
Între imaginea alăturată și prezent stau niște ani care nu înseamnă mare lucru în istorie, iar practica a rămas acceeași, indiferent că un tovarăș citea ziarul partidului la arie sau deschid azi inevitabilul telefon iar o înregistrare video îmi este recomandată cu ascultă-l pe omul acesta.. |
Cireașa de pe tort urmează cu îndemnul încearcă să asculți, nu judeca, adică intrăm de-a dreptul în teologie, crede și nu cerceta, mântuirea vine din credință și nu din știință, știința e blestemată, credința – sfântă. Inteligența artificială nu trebuie să creadă, ea observă și memorează, nu are orgolii și nu cunoaște stările emoționale, în schimb are o memorie infailibilă a detaliilor. Știe exact cum reactionezi când vezi o postare elogioasă a raiului ceaușist sau care îl prezintă pe un dictator drept campion al libertății. Mizează pe reacțiile tale așa cum acordeonistul știe ce sunet va scoate acordeonul când apeși o anumită clapă. În vremea cititului la arie trebuia să fii convins că marele partid are întotdeauna dreptate, adică tovarășul președinte de CAP, tovarășul secretar al biroului PCR, tovarășul milițian și alți tovarăși au întotdeauna dreptate, de aceea tu, zis populație, trebuie să te supui fără să mai stai pe gânduri. Mai multă disciplină tovarăși!
Azi se vând alte „produse”, e foarte căutată revolta față de „sistem”. Întreb și eu, cine e sistemul? Păi cine să fie, nenea Zaharia, coana Zoițica, Tipătescu, Pristanda.. și cine se luptă cu sistemul?.. domnul Cațavencu, așa știm noi, care noi?.. Ionescu, Popescu, grupul din fund, responsabil cu urale și aplauze..
Aș fi împăcat cu anonimatul meu și aș striga și aplauda cu mai mult sau mai puțin zel, când – cum, dacă nu aș fi citit Ferma animalelor. Parafrazând finalul romanului lui Orwell, noi, populația privim de afară prin geam banchetul câștigătorilor și capul ni se rotește când la stânga și când la dreapta și nu mai știm care e sistem și care e anti sistem, că prea seamănă între ei.
Lasă un răspuns