.. [joi, 16 ianuarie]
Explozia comunicatională a dat fiecăruia posibilitatea de a „publica” nelimitat cu consecința firească a crizei de cititori raportat la numărul de postări (de aici disperarea de a atrage atenția) și a dus la epuizarea rapidă a subiectelor, punct comun cu anii ’60 când Barth scria:
Șeherezada rămasă fără subiecte este sfătuită să evite execuția prin continuarea povestirilor mai vechi, vezi romanul Chimera. Azi spunem că subiectul se rostogolește pe net. Subiectul e o poveste, iar poveștile nu trebuie să fie adevărante, ci plăcute pentru cititor căruia i se spune ce vrea să audă pentru a-l face fericit. |
Mitologia nu a fost inventată odată cu internetul ci vine din antichitate. Iar Arta războiului de Sun Tzu e veche de mii de ani. E vina noastră dacă, în loc să citim, preferăm să fim luați prin surprindere și să plutim cu curentul. Să te lupți cu puhoiul e mai greu, mai bine te lasi dus de el, mai ales dacă ții seama că viitura distruge de obicei tot ce-i iese în cale, însă cu putin noroc si multa pricepere e posibil sa navighezi chiar și pe un val uriaș, mai ales dacă nu te blochează frica. Cred că mulți știu și se folosesc de starea de fapt, fiecare pe cont propriu. Nu întâmplător serviciile de informații militare acordă mai multă importanță literaturii pe care o studiază mai amanunțit decât mulți iubitori ai scrisului. Din Ion a lui Rebreanu afli mai multe despre tăranul român decât din rapoartele diplomatice ale vremii. În republica pe stil sovietic literatura era strict supravegheată iar marele partid nu făcea risipă de resurse, considera că motivul e intemeiat. Superficială, puterea de azi a scăpat literatura din vedere. Erorile se văd de toată lumea, chiar dacă interpretările sunt foarte diferite.
Lasă un răspuns