Arania

.. [vineri, 10 ianuarie]

.. Pincher Martin nu este un roman la fel de popular ca Lord of the Flies, însă degradarea teribilă a termenului în prezent transformă argumentul în avantaj…

William Golding devine existențialist, ultima amintire a locotenentului de marină Christopher Martin – o banală durere de măsea – este expandată spectaculos și devine o experiența a vieții de apoi. În 1969, când am reușit să citesc cartea împrumutată “pe sub mână” de la regretatul Virgil (Bill) Stanciu, am avut revelația unei inițieri, sau așa am crezut eu atunci, într-un Cluj care părea cosmopolit și deschis lumii, chiar dacă deschiderea era doar o fantă îngustă spre lumea liberă, o rază anemică de spranță, dar era..

.. Conștient că nu mai trăiesc în prezent, doar locuiesc azi și aici cu un fel de viză de flotant eliberată de un destin capricos, vizitat de insomnii si amintiri răzlețe, obligat la supliciul numit social media, fiindcă doar aici mai găsești pe cineva, pe stradă rar mai cunoști oamenii și după ce l-ai întâlnit regreți momentul și nu știi cum să scapi politicos de poveștile fără șir și rost, m-am agățat de speranța expandării, ca la William Golding, a amintirilor pentru a umple golul din prezent..

.. ce este în fond existența noastră? – un set de alegeri care ar trebui făcute cu grijă fiindcă devin amintirile cu care ne vom hrăni în viitor, un viitor pe care nu-l poate controla nimeni și de care scapi doar dacă ai noroc. Cea mai mare minciună a prezentului este afirmația repetată obsesiv nimic nu mai este cum a fost, când de fapt toate sunt la fel, s-a schimbat doar perspectiva când am trecut de la pagina tipărită și pelicula fotosensibilă la ecranul fosforescent care le cuprinde pe toate și care funcționează ca un accelerator de idei, mult prea rapid pentru reflexele noastre..

.. stăruie sentimentul eternei rămâneri în urmă, al nevoii unei vieți de apoi care ne duce la experiența fabuloasă a lui Christopher Martin..