.. [joi, 9 ianuarie]
..1969 a fost un anul întâlnirii mele cu William Golding, un amănunt lipsit de importanță pentru societate, nu și pentru mine. Pe atunci mă pregăteam să fiu dascăl fără să știu exact ce aduce cu sine această profesie. Atunci mi se părea singura soluție potrivită, a fost una din primele erori majore pe care le-am comis..
.. perioada aceea de deschidere (așa o interpretam noi, “populația”) a avut câteva aspecte interesante care aveau să marcheze destinul nostru colectiv pentru deceniile următoare, valabil și azi – “deschiderea” nu a fost primită unanim și cu brațele deschise, povestea se repetă, nu toată lumea a considerat că beneficiază de pe urma schimbărilor care se anunțau și care, în cea mai mare parte, nu au mai avut loc, motivele erau uneori meschine, alteori absurde, asta conta mai puțin, important era așa cum e și azi faptul că aceste motive existau și influențau atitudinile oamenilor, atitudini carea păreau inexplicabile dacă le scoteai din context, iar contextul este de obicei cinic, o epidemie de exemplu este o oportunitate pentru un întreprinzător de pompe funebre..
.. Golding susține în această ordine de idei că răul nu vine din afară, el este înnăscut ființei umane și se dezvoltă odată cu ea, noi ne purtăm păcatele din schimbare în schimbare, se schimbă împrejurările, legile, imnul sau gramatica iar oamenii rămân aceiași și faptul că nu vor să recunoască eșecul în a se schimba pe ei înșiși îi radicalizează, ei caută crispați pretexte în spatele cărora să se ascundă, se naște și înflorește ficțiunea care încearcă să nege realitatea și care devine cu atât mai corozivă cu cât realitatea se manifestă mai evident..
Lasă un răspuns