.. [marți, 7 ianuarie]
.. După gornist se auzea vocea răgușită a plantonului schimbul 3, „Companie, deșteptarea!”, urmată de un cor de înjurături ostășești inutil de reprodus, spiritul soldățesc e același peste tot și din toate timpurile și oricum sfârșitul e „cu cântec înainte marș”, soldatul știe 3 lucruri, dacă are conserve, mănâncă, dacă are gloanțe, trage, dacă nu are nimic, doarme, în principiu eram pregătiți să dăm piept cu inamicul care pe atunci era ceva armată imperialistă din occident, nu era clar, pe hartă scria doar atât: inamicul..
.. în cele din urmă am prins și un soi de „mobilizare”, dar nu era nici cum și nici pentru cine ne-am așteptat, a fost după celebrul discurs al lui Ceaușescu în urma invaziei Cehoslovaciei, la care România nu a participat, nu a refuzat să participe, pur si simplu nu a fost chemată, nouă ni s-au prezentat altfel lucrurile, trupa are nevoie sa creadă în ceva, ne-am trezit că ni se distribuie muniție de război, doarmeam îmbrăcați, cu arma la cap, ofițerii dormeau cu noi în cazarmă, noapte de noapte sunau alarme, nimeni nu mai vorbea despre inamic, dar era clar ca nu era vorba de capitaliștii ăia imperialiști, nu se rostea nici un nume propriu, doar „independența și suveranitatea” și era clar pentru ultimul soldat cine ar fi fost capabil să atenteze la idealurile noastre călite până atunci la culesul porumbului și al cartofilor, operațiunea „milatară specială”, cum s-ar zice azi si care purta denumirea „la munci” și era de obicei însoțită de strigătul mobilizator „hai liberare”!!..
.. până la urmă nu s-a întâmplat nimic, sau nimic important, „liberarea” a venit cu întârzierea specifică unei societăți în care totul era planificat, inclusiv întârzierile făceau parte din marele plan, prieteniile legate sub arme s-au destrămat iar „viața civilă” s-a dovedit pentru mulți mai complicată decât rânduelile din UM010*** (numărul nu poate fi dezvăluit, e secret, noi am jurat să-l păstrăm, nimeni nu ne-a dezlegat de jurământ, așa că..), am trăit multe „valuri noi” (așa le zice azi, atunci limbajul urma alte reguli) până la minunea din 89 când au dispărut 4 milioane de comuniști și au apărut tot mai mulți revoluționari care nu știe nimeni cu cine au luptat din moment ce comuniștii dispăruseră, dar cine se gândea la așa minunăție în 1968?..
Lasă un răspuns