.. [joi, 26 decembrie]
.. expediție către sine, coborâre în propriul abis poate fi și până la urmă este o înălțare – să nu (mai) căutăm gesturile spectaculoase, nu e nevoie să schimbăm planeta în fiecare zi și să trăim la nesfârșit cu existențele noastre în service, sunt destule bucurii mărunte care ne așteaptă la casele noastre și care fac viața mai frumoasă, bucuriile prea mari pot lesne deveni o povară – dacă tot vrem să trăim în spiritul crăciunului care efrumos și liniștit, cei care vor altceva e treaba lor, ne aflăm – har domnului – într-o lume liberă, dar și noi suntem liberi să-i urmăm sau nu și cred că cea mai bună alegere e să ne vedem de treaba noastră, iar această treabă a noastră e una modestă, se mulțumește cu ce avem în gospodărie, îi ajung rudele si prietenii și nu cere altceva decât o vorbă bună.. un gând de crăciun pe care, dacă îl împărtășiți, va invit să-l dați mai departe, ca pe un dar – Crăciun fericit!
Lasă un răspuns