.. [Luni, 16 Decembrie]
.. una din acele dimineți când îți dai seama că lumea ta a murit, tu ai supraviețuit ca o relicvă uitată pe un raft în depozitul destinului, ar fi cazul sa te adaptezi, dar nici de asta nu ai chef, zaci într-un sos al disonanței cognitive, reperele tale sunt din altă lume, contemporanii nu au ce face cu ele, nici ție nu îți mai folosesc la nimic, te faci arici și începi să hibernezi..
.. oamenii vorbesc mult despre libertate, resetarea sistemului, nimic nu va mai fi cum a fost – zâmbesc când văd cu câtă naivitate ne considerăm liberi să repetăm ce ne-a spus influencerul nostru de suflet, că vrem să resetăm un sistem despre care nu știm mai nimic, evident că nu va mai fi cum a fost, nu s-a întâmplat niciodată – mă întreb: regizorul vrea să reformeze sistemul sau să-l salveze, ca în ’89? – întrebarea nu va fi bine primită, eticheta e la îndemână, e o intrebare conspirativă, așa e, dacă vorbești de lup îți crește si ție blana pe spate..
.. viața se compune din imagini, salvate în memorie, cândva reporterul, profesia care mi-a fost întotdeauna dragă, arăta așa: cu reportofonul, aparatul de fotografiat și blocnotesul pe teren, acolo unde se intâmpla ceva.. reporterul e istorie, influencerul e o ființă invizibilă, ceea ce vezi e exact ceea ce trebuie să vezi, pe ecran nu apar niciodată culisele, acestea nu mai sunt ca la teatru, ele se ascund subtil in rețea și culmea subtilității nici nu lasă vreo urmă în rețea, dar este de o eficiență teribilă..
.. să ne bucurăm așadar de prezentul în care nu mai poți crede pe nimeni și nimic, sau poți sa crezi ce vrei, factura vine regulat la sfârșitul lunii..
Lasă un răspuns