.. [Sâmbătă, 14 decembrie]..
.. cuvintele au viața lor, ne închipuim că le stăpânim, o altă iluzie pe lângă libertate, dreptate, frăție, etc.. magia cuvintelor e complicată, nu e de mirare că oamenii s-au ferit de-a lungul timpului să rostească unele cuvinte pentru a nu stârni demonii.. poate erau mai înțelepți, azi nu ne mai ferim dar nici nu suntem prea bucuroși de darurile îndrăznelii noastre..
.. prin anii ’80, la apogeul republicii socialiste, partidul pe stil vechi (adică ăla adevărat) ne păzea și cuvintele, redactorii din reviste si edituri, temători de felul lor, știau prea bine că exista o listă de cuvinte interzise (Tabu în spiritualitatea altor triburi), cruce, rugăciune erau de pildă cuvinte care te aduceau în fața adunării generale iar când ajungeai acolo era limpede: urma mazilirea.. adică izgonirea din raiul biroului, surghiunul printre oamenii muncii care nu înțelegeau limbi străine, nu citeau și nu împărtășeau problemele tale..
.. nu mă încumet să fac o analiză a abuzurilor lingvistice ale momentului, e mai sănătos să îmi văd de treaba mea, o cronică nu se scrie într-o zi ci în fiecare zi, am doar o sugestie, dacă nu vă supărați (e o formulă parșivă de adresare, dar trăind printre oameni, parșivenia a devenit a doua natură): ați fi dispuși să vă gândiți, câte un minut în fiecare zi, la sensul cuvântului libertate?
Lasă un răspuns