.. [Joi, 12 decembrie]..
.. mic exercițiu de logică: 2 opinii contrare, care se exclud, nu pot fi în același timp adevărate, decât dacă întăbulăm adevărul pe persoană fizică, în care caz fiecare persoană are adevărul ei și este liberă să aleagă adevărul care îi convine, adică un fel de împărțire democratică a adevărului in multe adevăruri mici și personale, vedeți ce frază încâlcită am reușit să scriu, sunteți atenți la meandrele ei, vă concentrați în această direcție și între timp eu vă fur bicicleta..
.. cam așa functionează politica, povestitorul trebuie să ne prindă, să nu avem timp să ne întrebăm: dacă tot ne fură bicicleta, ce mai contează cine o fură?..
.. cumplită povară pentru toată lumea, cu mediile din trecut, acelea primitive (ziar, radio, tv cu un singur program, hai două) o poveste ținea cel puțin o săptamână sau două până se răceau comentariile din mediile de socializare de atunci (bună seara! aveți bere? – n-avem… – atunci o vodcă…); azi competiția dintre rețele este teribilă, nimeni nu mai stă să se întrebe câți bani câștigă cei care administrează rețeaua, dar ei, administratorii vor să căștige si mai mulți, așa că trebuie să te țină captiv tot timpul, poveștile (acum le spune narative) se răcesc repede și trebuie născocite altele noi, oriunde te duci vezi câte un ecran pe perete, ecranul are multe capete vorbitoare, ei arată tot mai chinuiți, zău, așa îmi imaginez infernul lui Dante, unde oamenii ăștia merita cercul lor, cercul micinoșilor nu se potrivește pentru ei, ei nu sunt mincinoși, sunt doar propagandiști..
.. propagandistul este omul care ne înțelege, ceva în genul contabilului care dacă îl întrebi cât face 4 x 4 ia pixul, o foaie și te întreabă zâmbind: cam cât ai vrea să fie rezultatul?..
.. să ne distrăm așadar cât mai avem net.. că altceva mai bun nu avem de făcut, cât despre bicicletă, nici o grijă, este cine să o fure..
Lasă un răspuns