.. [joi, 5 decembrie]
.. nu știu cum a fost în 40, când în țara în care aveam să mă nasc 8 ani mai târziu a fost aruncată democrația peste bord, o democrație la prima tinerețe, care dăinuia doar de 20 de ani..
.. în 89 am fost de față, îi văd și acum pe colegii mei, dascăli la un liceu de provincie, participând cuminți mai întâi la ședința de partid „lărgită” (adică eram adunați si noi, nemembrii, un fel de paria ai societății de atunci), cu care ocazie au fost condamnate „elementele huliganice de la Timișoara”, iar o lună mai târziu, tot aceeași adunare își exprima „adeziunea deplină față de democrație și înfierea dictatura” (bullshit!! = termen cosmopolit, nedemn de un suveranist în ie și cu crucea pe piept, dar mie îmi convine)..
.. am apucat, grație vârstei exagerate (după 75 viața nu mai are sens) și (deocamdată) tentativa de lovitură de stat din 2024, care se desfăsoară sub ochii noștri și despre care încă nu știm cum se va termina..
.. de fiecare dată oamenii au încercat să pară convinși, „convingerile” ascund de fapt interese și atât, de unde și proverbul: Ferește-mă doamne de ai mei, că de dușmani mă feresc singur!..
Lasă un răspuns