Remembering Daniel Drăgan

Între Huxley și Orwell

Între Huxley și Orwell

Category:

By

/

read

– sau imperiul fricii cedează locul

..[vineri, 29 noiembrie]

.. Sistemul sovietic s-a bazat pe teroare, creatorii sistemului au fost școliți de revoluția franceză, de aceea s-au inspirat de la Iacobini. Teroarea devenise în Franța la sfârșitul secolului XVIII o formulă de guvernare care a sfârșit prin a se autodevora. Administratorii terorii au murrit la rândul lor sub ghilotină după ce sacrificaseră cohorte de semeni pe altarul sfintei revoluții (revoluțiile întotdeauna revendică sacralitatea, indiferent cum se autointitulează: resetare, MAGA, renaștere, salvare..). Sistemele bazate pe teroare au eșuat. Teroarea e limitată. Iluziile nu au limite. Mai există un argument de ordin practic: sapiens e mai degrabă dispus să se autoiluzioneze decât să se autotortureze. Din motive pragmatice, iluzia devine mult mai eficientă decât tortura. Individul își va apăra torționarii doar dacă suferă de sindromul Stockholm, dar va fi mereu dispus să-și apere iluziile ca un copil căruia i se ia jucăria. De aceea am ajuns să trăim schimbările bazate pe iluzii în loc de teroare. Schimbările se produc, toate revoluțiile au reușit să schimbe lumea, dar nici una nu a făcut-o mai bună. (Russel). În 1989 am trăit câteva luni o transă colectivă, pe urmă ne-am lămurit că nu am obținut nici pe departe ce am sperat. Trecem printr-un nou val de iluzii. Va fi tot un val, ca orice val. Unii se vor cățăra pe creastă și vor triumfa, alții se vor zbate să nu se înece și vor fi, ca întotdeauna victime. Ca de obicei, vânzătorii de iluzii vor profita. Victimele își vor trăi frustrările. Iar pământul va continua să se învârtă în jurul axei sale și în jurul soarelui. Dacă aș prezenta acest text marelui public aș stârni furia cititorilor. Un adolescent dependent de cocaină își urăște mama care îi spune să renunțe. Nimic nou sub soare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *