și toți diavolii sunt pe pământ
“Ideology is a specious way of relating to the world. It offers human beings the illusion of an identity, of dignity, and of morality while making it easier for them to part with them.”― Václav Havel
..[joi 28 noiembrie] – „Nu vă temeți de pușcărie, este locul unde vei cunoaște oamenii cu adevărat” spunea Nicolae Steinhardt. E valabil pentru orice calamitate, inclusiv pentru cele provocate de om. Profetul din sufragerie a izbutit, toată lumea vorbește despre el (în delirul lui crede că toată planeta, din fericire planeta are alte griji). Poate că este chiar trimisul divin, încă nu e clar ce urmărește divinitatea, deocamdată semnele indică pedeapsa. O pedeapsă cu scop educativ, să nu ne închipuim că binele este un merit, să înțelegem că avem de luptat zi de zi și nu e bine să lăsăm garda jos. De data aceasta pedeapsa e mai aspră. Politicienii au tarele lor, în general știi la ce să te aștepți: demagogie (dacă nu minți, cum vrei să câștigi alegerile?), corupție (puterea corupe inevitabil), decizii greșite, pe care nu le mai repară nimeni, povestea care se repetă ciclic. Individul însă nu se poartă și nu vorbește ca un politician. Asta îl face periculos. Politicianul ajunge întotdeauna la un compromis. Ăsta e în stare să facă praf planeta dacă nu iese cum vrea el. Politicianul se mulțumește să fie votat, odată ajuns cu sacii în căruță, puțin îi pasă de mulțime cu care se mai afișează doar pentru imagine. Profetul nanocipurilor nu e capabil de această detașare. La fel ca predecesorul (Ceaușescu) vrea să fie venerat tot timpul. „Nu am partid, partidul meu e poporul român” – adică cine nu-l recunoaște de mântuitor nu face parte din poporul român. Mai zicea de contracandidată „nu candidează împotriva mea, ci împotriva poporului român” – asta e ceva nou, n-am mai auzit așa ceva de la congresul XIV, ultimul la care Ceaușescu a fost ales în unanimitate (cum altfel?). Câteva săptamâni mai târziu se termina cu împușcături la Târgoviște. Nu am văzut pe nimeni să regrete actul barbar în sine. Să vedem cum se va termina cu metafizicianul cezarienei (dacă mai apuc să văd sfârșitul acestei parodii). Cel puțin nu ne plictisim.
Lasă un răspuns