„În centrul imaginii făra sonor este Francisc, pe o stradă pavată, cu masinile de o parte și alta. Se uită la cameră, zâmbește, dar nu cum zâmbea el, și șoptește ceva în timp ce din spatele lui se apropie câțiva mineri agitând bâte, lanțuri, răngi. Francisc trimite o bezea spre cameră, apoi se întoarce spre grupul de mineri. Camera filmează de la vreo opt, zece metri de el. Minerii sunt agresivi, Francisc gesticulează, unul dintre ei îi smulge cercelul. Francisc își duce mâna la ureche, degetele i se patează cu sânge. Din stânga, intră în cadru un alt miner și-l lovește cu bâta în dosul genunchilor. Francisc cade în genunchi, fulgerat. Imediat, același miner îl lovește cu bâta în ceafă. Francisc se lungește moale pe pavaj, încearcă să se întoarcă pe o parte, poate pentru a se uita la cameră. Camera tremura violent, apoi imaginea focusează pe chipul minerului care l-a lovit pe Francisc. Minerul se uita spre cameră, își dă seama că e filmat, pe chipul său apare pentru o clipă stupoarea, apoi spaima, apoi furia și se îndreaptă spre camera cu pași repezi, învârtind bâta în aer. Camera se întoarce brusc cu 180 de grade, surprinde fațada unei clădiri devastate pe care se vede scris Partidul Național Liberal, apoi coboară peste mașini, până la nivelul pavajului și prinde două picioare în alergare, încălțate cu sandale. Camera se înalța la nivelul ochilor și din față se apropie repede mai mulți tineri, doi dintre ei poartă o pancartă pe care scrie „Fără violență”. Camera trece în viteza printre tinerii care îi fac loc. Filmul se încheie. 21 de secunde.”
Marin Mălaicu-Hondrari, Clandestin, p. 104-105
Lasă un răspuns