Remembering Daniel Drăgan
Category:
By
/
read
.. pentru că așa se termină: toată lumea e împăcată, suspină discret, un oftat elegant, din când în când, o observație subtilă cu trimitere la decăderea contemporană, prăbusirea în neant a culturii autentice, care nu mai e dispusă să reziste ca pe vremea dictaturii, o licărire de speranță numită ultimul bastion si pe urmă o gustare, un vin bun, o poveste, suntem intelectuali, nu talibani..
.. iar în final, privirea poetului spune totul:
Ce ar putea spune poetul?! El, este un creator de capodopere. Cum îmi pot nuanța cuvintele să surprindă, să aducă fiorii frumuseții la vedere, în încăperile sufletești ale cititorului ?.
”Prăbușirea în neant a culturii autentice” este interzisă. Poezia e un substrat al tuturor artelor, nu poate fi extirpată din Univers (dacă s-ar aboli poezia și setea de cunoaștere n-ar mai exista, bucuria de a fii). Harul poetic își face intrarea triumfală, ea se găsește în conștiința cititorului!
Lasă un răspuns