Arania

.. sau: iartă-i, Doamne.. altora nu le folosește fiindcă doar poetul simte acele vibrații care fac deosebirea dintre poem și ne-poem, doar el aude sunetele muzelor cu care se întreține în timp ce noi ne închipuim că stă degeaba, doar poetul se detașează elegant de realitate în timp ce noi rămânem prizonierii lui aici si acum..

.. poetul va fi întotdeauna poet, chiar când va încerca să facă altceva, iar noi, chiar dacă eventual ne place poezia vom rămâne ceea ce suntem chiar și atunci când, îndemnați de vreo emoție sau visare vom încerca să scriem un poem care va arăta poate ca un poem în pagină, dar care nu va fi niciodată poem..

.. meseria se învață, cu poezia te naști și vorba povestitorului, nu știu alții cum sunt.. dar eu unul nu voi fi niciodată poet..

.. literatura este într-un teribil impas, pe cale să piardă și ultima fărâmă de relevanță, dar asta se întâmplă în lumea reală, iar lumea aceasta despre care noi credem că este reală nu există pentru poet..

.. nu este o soartă ușoară să trăiești pe alta planetă și totuși să te plimbi pe stradă, printre oamenii cu care vorbești aceeași limbă dar nu înțelegi aceleași lucruri, să trăiești în mijlocul mulțimii și totuși să te despartă o prăpastie de ceilalți, o falie peste care nu trece nici pod, nici mașini zburătoare, să fii înconjurat de zgomotul de toate zilele și totuși să rămâi mereu singur..