.. e vorba de libertate, doar de libertate, fără conotații etice, filosofice sau politice, e vorba de libertatea adevărată care fuge de confort, deoarece confortul, fie el și minim, este mama compromisurilor, fiindcă apare teama de a nu pierde acel confort, fie el minim, iar omul liber, cu adevărat liber este doar cel care nu mai are nimic de pierdut..
.. un cunoscut poet îmi spunea în anii republicii socialiste că dacă va fi obligat să plece din București va fi condamnat la moarte, Bucureștiul era singurul oraș din țară unde găseai regulat insulină, el era dependent de insulină, avea de ales între moarte și compromis, nu era un om laș, era doar un om vulnerabil..
.. sunt profesii în care vulnerabilitatea poate fi fatală, altele în care aceeași vulnerabilitate te împinge înainte, îmi amintesc cum cei care aspirau la statul de scriitori (se subînțelege recunoscuți de regim) erau obligați periodic să scrie osanale la adesa marelui lider sau a ilustrei consoarte, iată o vulnerabilitate care te ducea în lumea bună a acelor vremuri, care pe urmă i-a făcut pe scriitorii noștri să vâneze disperați volumele de „omagiu” în ediții de lux pentru a le face dispărute, doar că trecutul poate fi uitat, însă nu poate fi schimbat si nu dispare..
Lasă un răspuns