Arania

Mi-am dorit și eu o carte. Ion Mureșan, „Introducere în poezie”. Dorința a fost motivată obiectiv și subiectiv. În sfârșit apare anunțul cu lansarea pe net. Problema: eu locuiesc la 120km, dus – întors la traficul de pe DN 17 egal o jumătate de zi pe drum. Nu aveam o jumătate de zi de pierdut pe drum.

Optimist am pornit spre librărie, având în vedere că editura e loco, la 300m de librărie. Răspuns ca pe vremea socialismului biruitor: n-avem. Am încercat și la celălalte 2 librării. Tot n-avem.

Pasul doi: apelează la un prieten. Îl rog sa meargă până la librăria de top care anunțase lansarea. Răspuns prompt pe sms: nici aici nu au cartea!!!

Intriga continuă: aflu (pe surse) că a apărut cartea. Era în sacoșa editorului, care a sosit la lansare cu 10 minute înainte sau după ora anunțată, nu mai contează. Sistemul de relații intră în funcțiune. Sunt deținătorul teoretic al volumului care e în continuare la 120km de mine, dar se găsesc căi și mijloace. După două zile cartea e la mine pe birou.

Mica dramă are un epilog: de data aceasta, cartea a avut o miză pentru mine, dar asta nu se întâmplă în fiecare zi. Întrebare finală: totuși, de ce ne mirăm că 11 milione de români declară că nu au citit în ultimul an nici o carte??? E bine să nu ne grăbim cu răspunsul.