De vină nu sunt ONGurile cum zice Vali, noi suntem cei care am adus literatura acolo unde este azi, unii mai mult, alții mai puțin, dar fiecare a contribuit cu ceva…
Până la soluții care nu pot fi decât individuale, avem ocazia să nu mai repetam greșelile trecutului. Să nu mai scriem pentru publicul din secolul trecut fiindcă atunci am fost noi tineri și zglobii, să nu mai mimăm lansări de carte cu prieteni sau cu clase de elevi aduse pentru decor, să nu ne amăgim că „a apărut” cartea noastră, nu „a apărut” nimic, am publicat-o pe banii noștri, să nu mai punem poze cu noi, cu cartea în mână, ci un text din carte, poza cu noi arată doar cât suntem de frumoși și tineri, textul poate spune ceva, să nu mai postăm scanări din reviste „celebre” numai pentru că apare o recenzie a cărții noastre în acea revistă, recenzie care, fie vorba între noi, nu spune nimic despre carte, doar îi lăudă autorul… adică să nu mai continuăm să adâncim groapa în care se află literatura noastră azi.
De aici încolo fiecare e pe cont propriu; să afle cine citește, ce citește, de unde citește, când citește și mai ales, ce vrea să citească.. Doar dacă vom oferi publicului ceea ce așteaptă de la noi vom avem cititori adevărați și poate, într-o zi, chiar ne vom vinde cărțile..
2 răspunsuri la „Orice drum începe cu primul pas”
O poveste frumoasă!
„vom avea cititori adevărați și poate, într-o zi ne vom vinde cărțile”.Suntem pe cont propriu, să trăim cu speranță!
Vremurile ne fura și visele, suferim nu pentru ca totul nu are sens, ci pentru că nici nu putem bănui, or cat de vag, sensu Unic, in care credem!
Universul nu este rațional, nici irațional ci suprarațional, iar noi avem libertatea alegerii (arborii productivi ai cunoașterii)!
visele ni le furăm singuri prin alegerile pe care le facem iar universul nu are nevoie să fie rațional, doar atitudinea noastră față de ce se întâmplă în univers poate fi ratională