Trăim într-o cultură tip container în care contează doar forma iar conținutul este neglijat. Formele făra fond, cântarea României și festivaliada de azi s-au dovedit rezistente, au supraviețuit războaielor mondiale, ocupației rusești și crahului din ’89, ca stânca ce rezistă valurilor din reclama unei firme de asigurări.
Literatura azi înseamnă: autori, societăți, festivaluri, premii, un peisaj multicolor din care lipsesc operele de referință. Am supraviețuit primelor două decenii ale acestui mileniu fără să fim în stare să numim 10 titluri definitorii pentru literatura română în mileniul 3. Avem câteva mii de titluri cu recomandările în ordine, diplomele ne ajung sa decorăm câteva străzi cu ele, dar dacă ajungem la impact schimbăm repede subiectul sau pretindem că nu am auzit întrebarea.
Avem conduite de protecție excelente, dar acestea protejează autorii și nu opera. Am salvat oameni și orgolii si am lăsat literatura la voia întâmplării în zona nimănui. Lumea s-a schimbat, noi am ales să ignorăm schimbările sau să analizăm impactul, fără să găsim de cuviință să aplicăm soluții doar fiindcă acestea s-ar fi dovedit incomode.
Iată dotarea cu care vom intra în istorie. Totul este să nu ne pierdem cu firea.
Lasă un răspuns