și merită citit cu comentarii cu tot (mai ales comentariile!)
Povestea cu găștile e o continuare a curentelor literare (acestea nemaifiind funcționale). Nu mai contează cum scrii, deoarece fiecare scrie cum vrea el. Libertate totală. Contează dacă ești membru (sau faci parte din grup). Ai noștri vs. restul. Se subînțelege că ai noștri sunt buni. Cei mai buni.
Interesant e că între grupuri domnește pacea, nu se atacă între ele ca pe vremuri. Polemicile, deliciul cenaclurilor de odinioară sunt amintiri. Peste tot domnește încântarea și social media. Nimeni nu mai numără cititorii, tirajele sau vânzările.
Ai crede că s-a înfăptuit profeția lui Nino Stratan: „Egali in prostie / aici e mai bine decât binele / aici este finele.” Nici un semn de exclamare. Doar un simplu punct. Un capitol se încheie, iar altul înca nu a început.
2 răspunsuri la „Găștile albastre și poezia care e… (uneori și la Bistrița)”
Stau să mă întreb, pentru ce gâlceava când rezultatul, starea de fapt a receptării poeziei de către public, ar fi aceeai, la același nivel al interesului. Și atunci, pentru ce o păruială de orgolii? Aaa, dacă ar fi polemici constructive, chiar dacă din tabere de altă orientare (deci, nu zic antagonice), poate că, măcar la nivel creativ s-ar câștiga ceva. Altfel, toate pot curge asemeni apei!
Orice gâlceavă aduce ceva la lumină. Dacă ne limitam doar la complimente ne ia somnul..