Carevasăzică există „…critici și istorici ai literaturii care își aleg un domeniu de predilecție și tind să-l ia cu totul sub observație, scanînd solul și subsolul lui, ba și văzduhul de deasupra, tinzînd spre epuizarea tuturor detaliilor ce le conține.” Dar, aflăm in continuare, chiar dacă ei există, ei nu reușesc să dea de capăt, proiectul fiind prea ambițios, dilemă ilustrată prin opera lui Gheorghe Glodeanu exempla docent.
Mai aflăm că opera lui Gh. Glodeanu cuprinde 6 volume și că „trebuie să avem imaginea unor cărți masive, depășind de fiecare dată 300-400 de pagini în formatul curs universitar“. Splendidă descriere. Mai citim un paragraf și ne dumirim că Fascinația lumilor ficționale este al șaselea volum al autorului, însă primul apărut la editura Neuma. Ok. De abia în paragraful 4 aflăm ideea generală a tomurilor: că lumea se compune din realitate și meta-realitate. Știam. Dar nu strica să aflăm și de aici. Recenzentul (sau recenzorul?) ne lămurește apoi „orice proiecție onirică, delirantă, indusă de diferite substanțe, între care alcoolul e cea mai banală, constituie pentru subiectul care o trăiește o realitate indiscutabilă.” Asta ca adăugare la spusele autorului. Care spuse?
Urmează un scurt rezumat al volumului, cam cât o privire fugară peste cuprins, după care suntem avertizați că „Spațiul acestui articol nu poate cuprinde decît foarte pe scurt prezentarea unei cărți ample și dense, care incită la numeroase comentarii și observații” și se încheie cu o concluzie magistrală: cele 6 volume scrise de Gh. Glodeanu adună… 2.000 de pagini. Câtă precizie.
Dacă nu mă credeți, citiți originalul aici
Nu făceam atâta caz pentru o recenzie improvizată în grabă dacă nu era publicată de revista fanion a Uniunii Scriitorilor care se dorește un reper pentru noi doritorii de a face deosebirea dintre literatură și non-literatură.
Lasă un răspuns