Cititorul fiind un fel de intelectual era (și este) recomandabil să-și vadă de treaba lui. „Treaba” e stabilită de regizor, după textul autorului. Ești „al doilea străjer”? Umbli pe culoar după stafia răposatului rege al Danemarcei timp de 20 de secunde și dispari în culise. Clar? Nu te apuci să reciți „To be or not to be…”! Că doar nu te crezi Hamlet!
Nu e lipsit de noimă să respecți caietul regizoral. Te asteapta o pensie și se va spune despre tine că „ai fost un mare actor”, chiar daca ai fost doar un biet figurant. Opinia publică e generoasă cu conformiștii. Cu rebelii e altceva. Ei joaca totul pe o carte. Dublu sau nimic. De obicei nu iese nimic, iar majoritatea rebelilor mor anonimi.
Unii rebeli ajung să interpreteze rolul de vârf de lance. Cineva are nevoie de o imagine la adăpostul căreia să-și încheie afacerile. Oferta e tentantă, acceptarea un dezastru. Mai bine figurant, candidat la „monumentul eroului necunoscut”
Lasă un răspuns