Parafrazându-l pe Jung: lumea s-a născut din haos, deci suntem o parte a haosului din ființa noastră care, dacă nu reușim să-l ordonăm, ne va stăpâni iar noi numim ce se întâmplă – destin.
Dar cum să ordonezi haosul din ființa ta când ești tot timpul cu ochii pe ceilalți? Iar ceilalți? Când și cum te ajută ei cu adevărat? Omul este o ființă socială, însă societatea este doar o formă gestionabilă a haosului. Cu cât disciplina sociala pare mai severă, cu atât haosul este mai profund.
Va veni un poet să vă spună ca poezia e ordine din haos. Vă privește dacă îl credeți sau nu. Haosul nu-ți cere să crezi în el. De fapt, haosul e indiferent la ceea ce credem noi.
Lasă un răspuns