Căns spui o prostie nu trebuie neapărat să o crezi, poate vrei doar să-i enervezi pe ceilalți
Mi-am adus aminte de rugăciunea “Doamne, dă-mi tăria să schimb ce pot schimba, răbdarea să suport ce nu pot schimba și înțelepciunea să le deosebesc”. Sună cam moralist. Cu morala e simplu, mai greu e cu practica. Dar să știți că functionează. Mai ales dacă mă uit în jur. Nu prea ies in lume, dar am facebook. Nu e lumea, dar e ceva. Supărați. Foarte mulți supărați pe facebook. Culmea e că după ce că sunt supărați pe lumea asta se mai ceartă și între ei. Nu e ușor să stabilești cine are supărarea mai justă. Uneori mai intru și eu în vorbă. Rezultatul e altul decât mă aștept. Și atunci mă întreb: la ce le folosește? Dar mie la ce-mi folosește?
La nimic. Ăsta e răspunsul.
Mai sunt supărații profesioniști. Cum profesioniști? Să vă explic. De pildă cu scrisul. Eu scriu gratis, deci sunt un amator. Amatorul scrie ce vrea el. Dacă aș fi profesionist, aș scrie pe bani. Profesionistul nu poate scrie ce vrea el. Profesionistul scrie ce se vinde. Dacă nu vinde, devine amator.
Vorba unui prozator, de data aceasta din Maramureș: “Zburdă ambulanțele, se plătesc chitanțele”.
Cine le plătește? Păi tot noi, dar asta aflăm mai târziu, când nu mai e de făcut mare lucru.
Lasă un răspuns