„Mașina timpului” este o invenție, timpul e același, noi suntem în mișcare, ne-am adaptat la lumea în care ne-am născut atunci când ne-am trezit că facem parte din ea și vrem ca lecția învățată atunci să rămână valabilă pentru totdeauna (mă rog, pentru cât trăim noi), ceea ce nu se întâmplă niciodată. De aceea am inventat călătoria în timp, de fapt un replay al amintirilor noastre.
Amintirile însă nu țin loc de realitate, iar aceasta ne aduce aminte din când în când că nu e bine să stăm prea mult timp departe de ea, că revenirea e cu atât mai dureroasă cu cât absența a fost mai lungă, iar noi ne-am obișnuit să numim aceste adaptări succesive – destin.
Lasă un răspuns