S-a întâmplat cu 40 de ani în urmă. Un concert pe un stadion. O înregistrare cu tehnica de atunci. Și un spectacol așa cum se făceau la noi spectacolele în ultimii ani ai republicii socialiste. Bun prilej pentru comentarii politice de toate felurile
Doar că aici nu e vorba de politică. Aici însemnă pentru mine un stadion aproape de casa în care am crescut, construit pe un câmp unde ne jucam când încă nu mergeam la școală. E vorba de atmosfera din orașul natal care îmi amintește de adolescență și de tinerețe. De perioada când ascultam Radio Novi Sad de dragul muzicii. Și ne uitam la televizor la sârbi și la unguri, privilegiu de care te bucurai în acel colț de țară aproapiat de două frontiere. Și nu tresăream când în prezența noastră se vorbea nemțește, ungurește sau sârbește. Nu tresăream fiindcă eram obișnuiți. Toți am crescut acolo împreună. Sârbii însemnau pentru noi vegeta și fâșuri (haine de ploaie din plastic). Ungurii țigări și motorete Csepel. Nemții erau departe, la fel și Bucureștiul
Politica nu se poate face fără oameni. Nici literatura.
Lasă un răspuns