Arania

https://youtu.be/l8iNhmc5M84?si=82Yyq-qhUWRwSr7G

Trebuie să fi văzut oameni din jurul tău urmând cu pasiune anumite ideologii ferm înrădăcinate în convingerile lor și nedorind să ia în considerare perspective alternative. Este o vedere comună în lumea actuală și ridică o întrebare critică: ce motivează angajamentul neclintit chiar și în fața unor dovezi contradictorii?

Pentru a dezlega acest mister, ne întoarcem la teoria prostiei a lui Bonhoeffer, unde răul și răutatea ne domină adesea discuțiile. Există un dușman ascuns care reprezintă o amenințare și mai mare pentru căutarea binelui. Este o forță care ne orbește, ne face lipsiți de apărare și ne împiedică capacitatea de a raționa. Acest dușman nu este altul decât prostia și, conform cuvintelor înțelepte ale lui Dietrich Bonhoeffer, prostia este un dușman mai periculos decât răutatea în sine.

În cel mai întunecat capitol al istoriei germane, în care răul a înflorit și răutatea a domnit, a apărut o voce a curajului și a intelectului. Dietrich Bonhoeffer, un tânăr teolog și pastor german s-a trezit în centrul unei națiuni cuprinse de lașitate și criminalitate.

În timpul detentiei sale începând cu 1943, acuzat că a participat la un complot împotriva lui Hitler, Bonhoeffer a început să reflecteze profund la starea țării sale și la rădăcinile declinului moral al acesteia. Ceea ce a descoperit a fost o perspectivă profundă care i-a modelat înțelegerea comportamentului uman, teoria prostiei.

Născut în 1906, Bonhoeffer a crescut într-o familie care prețuia credința în educație și justiția socială. Pe măsură ce a asistat la atrocitățile și nedreptățile comise de naziști, a devenit hotărât să înțeleagă forțele care le stau la bază și care au permis ca un astfel de rău să se instaleze.

Bonhoeffer a observat ceva ciudat, o schimbare în conștiința colectivă a poporului german. El a observat că nu pur și simplu răutatea îi determină pe indivizi să comită acte abominabile, ci mai degrabă o formă de ignoranță evazivă și periculoasă pe care el a etichetat-o ​​drept prostie.

Teoria prostiei a lui Bonhoeffer a depășit o simpla lipsă de inteligență. El a recunoscut că era un defect moral, un refuz intenționat de a se angaja în gândire critică și auto-reflecție. Prostia, așa cum a susținut Bonhoeffer, i-a lăsat pe indivizi fără apărare împotriva rațiunii, orbi la consecințele acțiunilor lor.

În celebrele sale „Scrisori din închisoare”, scrise în timp ce era încarcerat, Bonhoeffer a adâncit natura prostiei. El a subliniat că nu este vorba de o deficiență intelectuală, ci mai degrabă de o problemă sociologică. El a descoperit că în anumite circumstanțe, cum ar fi vremuri de creștere a puterii și a influenței, prostia se răspândește ca o contagiune care infectează segmente mari ale societății. E ca și cum puternicii se bazează pe ignoranța maselor pentru a-și menține controlul.

Bonhoffer a mai observat că cei care s-au izolat de societate, trăind în singurătate, au manifestat mai puțin frecvente manifestări ale acestui defect. El a concluzionat că prostia era strâns legată de sociabilitate și de impactul circumstanțelor istorice asupra ființelor umane.

A devenit evident că fiecare ascensiune a puterii, fie ea politică sau religioasă, avea potențialul de a insufla prostia în mintea oamenilor. Consecințele acestei prostii colective au fost cumplite, indivizii sub vraja ei au devenit încăpățânați și rezistenți la rațiune. S-au agățat de sloganuri, lozinci și propagandă, pierzându-și simțul gândirii independente și al responsabilității morale.

Persoana proastă, în ciuda lipsei de independență devine periculoasă, capabilă să comită orice rău fără a-i recunoaște adevărata natură. Cu toate acestea, în mijlocul acestei realități descurajatoare, Bonhoeffer a oferit o licărire de speranță, o modalitate de a ne elibera de sub strânsoarea prostiei.

El credea că avem nevoie atât de libertate externă, cât și de libertate internă pentru a obține această eliberare. Libertatea externă însemna să ne eliberăm de sistemele și ideologiile opresive care ne restrâng gândirea și ne limitează potențialul. Este vorba despre contestarea status quo-ului și căutarea unor perspective alternative, de o societate în care oamenii sunt condiționati să creadă o anumită ideologie fără a o pune la îndoială. Eliberarea externă ar implica ieșirea în afara acestei mentalități înguste și explorarea diverselor puncte de vedere.

Pe de altă parte, libertatea internă cere indivizilor să-și asume responsabilitatea personală pentru gândurile, convingerile și acțiunile lor. Este vorba de a ne cultiva propria gândire independentă și de a chestiona totul. E o situație în care fiecare din jurul tău are o anumită convingere, dar în adâncul tău ai îndoieli. Eliberarea internă ar presupune să ai curajul de a examina critic acele convingeri, de a pune la îndoială validitatea lor și de a-ți forma propriile concluzii bazate pe rațiune și dovezi.

Este esențial să promovăm conștientizarea despre teoria prostiei într-o lume în care influencerii dețin o putere semnificativă și în care oamenii își împărtășesc ideologiile pe diverse subiecte. Trebuie să fii precaut atunci când alegi pe cine să urmezi. În loc să adopți orbește convingerile cuiva, ar trebui să le pui mereu la îndoială.

Vă îndemn să distribuiți acest videoclip cu cei care ar putea fi captivi ai unei anumite ideologii. Trezind curiozitatea și deșteptându-le îndoielile, îi putem ajuta să se îmbarce pe calea către libertatea interioară.